Abstinenta sau investitie masiva a banului public?

Contributors.ro

Contributors.ro

Acest articol, publicat pe Contributors.ro, reprezinta practic un tablou economic si social al ultimilor 10 ani. Mediul guvernamental are si va avea mereu bani, iar o utilizare corecta a acestora poate asigura un echilibru intre perioadele de crestere economica si cele de recesiune. Scopul este acela de a oferi o stabilitate macroeconomica, ce permite cresterea sanatoasa a nivelului de trai si combaterea eficienta a efectelor perioadelor de criza. In acest articol fac o analiza a evolutiei mediului economic si social din ultimii 10 ani, care este utila pentru a intelege mai bine efectele masurilor economice si fiscale, astfel incat sa initiem pe viitor politici publice mai bune. De asemenea, vom putea trage mai usor concluzii, identifica greseli si anticipa evolutiile viitoare ale societatii romanesti.

Este important de stiut ca firmele romanesti au inceput sa apeleze la credite bancare intr-un ritm mai alert incepand cu anul 2002. In acel an 19.75% din numarul firmelor care activau in tara noastra aveau credite pentru investitii la banci, procentul marindu-se la 29.7% in anul 2005 si la 37.29% in anul 2009, cand Romania a fost lovita de criza economica si financiara. Asadar, aproximativ 500,000 de firme au intrat in criza cu datorii la banci.

Dinamica inmatricularilor de firme in ultimii zece ani a fost oarecum constanta. Societati noi s-au infiintat atat in perioadele de expansiune economica, atunci cand cererea a crescut, cat si in perioadele de recesiune. Oamenii decid sa-si infiinteze firme in perioade de criza deoarece nu mai gasesc un loc de munca, nu le mai convine salariul mic raportat la numarul de ore lucrate, sau pur si simplu nu au alta alternativa. Asadar, media anuala a inmatricularilor a fost de aproximativ 136,000 de firme (SRL, SA, SCA, SCS, SNC si filiale). In anul 2009 s-au inmatriculat aproximativ 116,000 de firme iar in anul 2010 aproximativ 123,000. Dinamica radierilor insa este mult mai sensibila la fluctuatiile economice. Daca in anii 2007 si 2008 s-au radiat in medie cate 52,000 de firme anual, la inceputul crizei din 2009 in Romania s-au radiat aproximativ 62,000 de firme, iar in anul 2010 aproximativ 183,000, reprezentand cel mai mare numar de radieri anuale din istorie. Numarul nu pare insa surprinzator acum. Cele 500,000 de firme care aveau credite pentru investitii la inceputul crizei au constatat ca previziunile financiare facute pentru planurile lor de afaceri s-au modificat in sensul scaderii substantiale a veniturilor preconizate, deoarece numarul de clienti a scazut si multi debitori au intrat in incapacitate de plata. Mai mult, Guvernul a instituit impozitul forfetar care a sufocat si mai mult microintreprinderile, iar TVA-ul s-a majorat. Tinand cont ca in 2010 s-au inmatriculat 122,800 de firme, rezulta ca anul trecut s-au piredut in total 60,427 de firme. Efectele la nivel social se resimt prin cresterea numarului de someri si cresterea cheltuielilor bugetare, deoarece acestor firme care in cel mai rau caz nu mai plateau taxe si impozite pentru o perioada, statul nu trebuia sa le plateasca angajatilor si administratorilor acestora ajutoare de somaj in urma radierii.

Numarul somerilor este si mai sensibil la fluctuatiile economice. Conform datelor Organizatiei Internationale a Muncii, din anul 2000 si pana in 2009 forta de munca totala din Romania, formata din persoane peste 15 ani angajate si neangajate dar active economic, a scazut cu aproximativ 2,300,000 de persoane, de la 11,827,309 la 9,541,532. In anul 2009, forta de munca a scazut cu aproximativ 414,000 de persoane fata de 2008 reprezentand cea mai mare scadere din anul 2002. Acest lucru se datoreaza in mare masura emigrarii romanilor in alte tari. Numarul somerilor din Romania a scazut constant din anul 2002 pana in 2007. Anul 2008 marcheaza schimbarea trendului, astfel incat in anul 2009 numarul somerilor a crescut cu aproximativ 306,000 de persoane, ajungandu-se la 710,000 de someri. Numarul acestora a inceput sa scada din nou in 2010, ajungand la aproximativ 627,000 de persoane, iar la 31 martie 2011 fiind 600,308 someri inregistrati. Numarul mare de disponibilizari din anul 2009 este firesc. Firmele au fost nevoite sa ia masuri de inghetare a salariilor, de oprire a investitiilor, de oprire a angajarilor, urmate imediat de disponibilizari datorate reducerii activitatii. De asemenea, Guvernul a luat masura corecta de a nu mai efectua angajari, iar in anul 2010 chiar a facut o serie de disponibilizari in sistemul bugetar. Radierea numarului mare de firme a venit firesc in anul 2010, o data cu adancirea crizei, datoriile mari care se acumulau la banci si epuizarea metodelor de adaptare si supravietuire.

Se pot trage cateva concluzii din corelarea acestor date statistice. In primul rand se stie ca activitatea economica este ciclica. Perioadele de avant si stabilitate economica sunt urmate de perioade de recesiune cu o intensitate mai mare sau mai mica. In perioadele de stabilitate, este bine sa economisim o parte din profit, intre 5% si 50%, in functie de marimea acestuia si de nevoile noastre de dezvoltare. Astfel, in perioadele de criza nu vom fi afectati cronic de scaderea generala a activitatii. Acelasi lucru este valabil atat pentru mediul privat, cat mai ales pentru mediul guvernamental. In perioadele de crestere economica trebuiesc tinute sub control cheltuielile care se angajeaza pe perioade lungi de timp si care sunt greu de diminuat, cum ar fi cresterea aparatului guvernamental sau marirea exagerata a salariilor. Mediul guvernamental nu este la fel de flexibil ca mediul privat si nu se poate ajusta la timp si treptat cu activitatea economica, din cauza birocratiei. In SUA, multe administratii publice fac economii, astfel incat in anul 2007 aveau disponibilitati care le permiteau sa functioneze 2-3 ani fara sa incaseze nicio taxa de la contribuabili. Asadar, recomand abstinenta in perioadele de crestere economica si investitii in proiecte de infrastructura, tehnologii noi, productie, agricultura si turism in perioadele de recesiune.

This entry was posted in Doctoratul in economie and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *