Solutii pentru Romania

Solutii pentru Romania

Solutii pentru Romania

Romania trece printr-o perioada foarte dificila, la fel ca multe alte state din lume. Desi ne aflam in pragul unei noi crize economice mondiale care poate deveni cronica de data aceasta, tara noastra poate lua masuri sanatoase de redresare, pornind de la o viziune macroeconomica. Consider ca sunt trei domenii majore in care putem lua masuri corecte si creative pentru a pune bazele unei viitoare cresteri sanatoase a economiei: firmele mari, IMM-urile si administratia publica.

Firmele mari au sute sau mii de angajati si de obicei activeaza in productie. Ele combina diferite materiale in produse finite pe care le vand in intreaga lume. O firma mare nu se mai concentreaza doar pe piata interna, ci beneficiaza de tehnologiile existente pentru a putea vinde pe pietele internationale. O firma mare este mai putin flexibila la evolutia situatiei economice si are nevoi speciale. In acelasi timp, ea trebuie tratata ca un agent economic strategic in cadrul comunitatii in care-si organizeaza productia. Avantajele pe care o astfel de firma le aduce comunitatii locale constau in angajarea unui numar mare de persoane de pe piata locala si dezvoltarea turismului de afaceri. Aici se mai adauga taxele pe care le plateste la bugetele locale si centrale. Aceste efecte au un efect de multiplicare in economia locala si nationala. Persoanele noi angajate isi cheltuiesc banii la nivel local, dezvoltand micile afaceri, care la randul lor genereaza noi locuri de munca. Pe langa angajati, aceste firme pot externaliza anumite servicii, lucrand direct cu IMM-urile de la nivel local si national. Asadar, efectul de multiplicare in economia nationala al unei astfel de firme este foarte mare. Insa firmele mari au si nevoi pe care numai administratiile publice le pot asigura. In primul rand ele trebuie sa-si poata vinde produsele rapid si cat mai ieftin oriunde in lume, in conditiile in care concurenta este foarte mare, in special cu China. Aceste firme au nevoie de acces rapid si in conditii de siguranta pentru produsele pe care le fabrica, la transportul rutier, aerian, fluvial si maritim. Salariile in Romania trebuie sa fie la un nivel decent, ceea ce inseamna mult mai mult decat in China de exemplu. Insa putem ajuta cu reducerea altor cheltuieli precum TVA-ul, impozitul pe profit si pe dividente, alte taxe locale, dar si deductibilitatea cheltuielilor cum ar fi carburantul. In Romania, niciuna dintre aceste elemente nu este oferita firmelor mari: nu avem autostrazi, nu avem aeroporturi in toate zonele cu potential industrial mai ridicat, iar fiscalitatea este excesiv de ridicata. Avem insa cateva avantaje majore fata de multi competitori internationali: suntem eligibili pentru finantari de la Uniunea Europeana (UE) pentru activitati de productie, suntem membrii in UE si, poate cel mai important, suntem la granita UE. Putem cumpara si vinde mult mai ieftin catre Moldova, Rusia si Ucraina datorita pozitionarii geografice. Putem produce la ei si vinde in UE si invers. Asadar, ce poate fi facut? In primul rand trebuie o viziune privind infrastructura de transport la nivel national. Trebuie sa identificam acele zone care permit construirea de parcuri industriale, unde efortul de a construi infrastructura de transport este minim. Parcul industrial Ploiesti poate fi o poveste de succes. Dar ar mai trebui facute sau dezvoltate astfel de parcuri la Constanta, Galati, Vaslui, Iasi, Botosani, Cluj, toata zona de Vest si Sud. Aceste parcuri pot fi facute si cu finantare UE cum ar fi finantarea pentru polii de competitivitate.

IMM-urile sunt cele care au o dinamica foarte mare. Ele sunt infiintate atunci cand antreprenorii observa oportunitati de nisa si sunt inchise intr-un numar destul de mare atunci cand afacerea nu mai merge. Insa din esecuri antreprenorii invata si pun pe picioare afaceri care devin din ce in ce mai mari. IMM-urile sunt motorul economiei. Ele genereaza cea mai mare parte a PIB-ului din fiecare tara, de regula intre 55%-95%, ofera locuri de munca pentru majoritatea populatiei ocupate, genereaza intr-o mare proportie inovatiile tehnice, realizeaza produse si mai ales servicii la costuri de multe ori mai reduse decat firmele mari si reprezinta una din principalele surse de venituri la bugetul de stat. IMM-urile se bazeaza intr-un procent foarte mare pe antreprenor si pe deciziile acestuia, constituind pentru multe persoane o optiune de cariera. Sectorul IMM-urilor trebuie stimulat prin birocratie redusa, incubatoare de afaceri pentru start-up-uri, acces real la achizitiile publice, protectie in fata controalelor nejustificate sau abuzurilor organelor de control ale statului, acces facil la finantare, predarea antreprenoriatului in scoli, incurajarea micro-creditarii si reducerea TVA-ului. De asemenea, este nevoie si de o atitudine pro-antreprenoriala a statului, care inseamna flexibilitate in plata datoriilor la bugetul de stat atunci cand exista circumstante atenuante pentru firma cum ar fi implementarea unui proiect si neprimirea prefinantarii conform contractului de finantare. Toate acestea se rezuma la un mediu fiscal usor de inteles pentru antreprenori si care sa nu ingreuneze mult activitatea unei firme care nu doreste altceva decat sa se dezvolte, aducand beneficii comunitatii locale prin reducerea somajului si astfel a necesitatii platii ajutoarelor de somaj. Un antreprenor trebuie sa poata infiinta rapid o firma si sa o inchida tot repede, insa trebuie mentinut totusi un control pentru ca statul sa se asigure de conduita etica a acestuia si sa se protejeze de eventualele abuzuri. Trebuie inteles ca daca avem cat mai multe firme care platesc taxe mai mici, cu atat vom avea mai putini asistati social si o baza mai mare de impozitare. Acest lucru va genera mai multi bani la buget, chiar daca nivelul taxelor per ansamblu este diminuat.

Administratia publica: de curand am facut o analiza intre bugetele administratiilor publice din SUA si din Romania. Astfel, analizand statul Georgia, am observat ca acesta, cu o populatie cat jumatate din Romania, a avut pentru anul fiscal 2011 un buget de 18 miliarde de dolari. Orasul Atlanta, cu o populatie de 400,000 locuitori a avut un buget de 1.24 miliarde dolari, pe cand regiunea Fulton, care are capitala la Atlanta, a avut un buget de 0.9 miliarde dolari. In comparatie, bugetul Guvernului Romaniei pe anul 2011 este de 66.6 miliarde dolari, al Municipiului Galati, care are 300,000 locuitori, este de 0.185 miliarde de dolari, iar cel al judetului Galati este de 0.066 miliarde dolari, conform tabelului de mai jos. Asadar, se observa clar de ce orasele din SUA sunt mai dezvoltate decat cele din Romania: au mai multi bani la bugetul local. Orasul Galati, cu o populatie nu cu mult mai mica decat Atlanta, are un buget de doar 15% din bugetul Atlantei. Deci avem nevoie de mai multi bani la bugetele locale. Trebuie descentralizata cat mai repede administratia publica si astfel lasate orasele si comunele sa se dezvolte asa cum doresc mai bine. Facand acest lucru, se reduce si coruptia. Este mai greu sa castigi mai multe contracte in judete si orase diferite, decat un contract mare la nivelul unui minister. Mai mult, atat ministerele cat si administratiile locale ar fi mai interesate si pregatite sa atraga fonduri europene.

Administratiile locale ar putea astfel acoperi cofinantarea unui numar mai mare de proiecte, iar administratiile centrale vor fi nevoite sa depuna proiecte pentru a-si asigura bugete mai mari. Deci si competenta in administratia publica va creste.

Statul Georgia, SUA vs. Romania

Statul Georgia, SUA vs. Romania

Mergand mai departe, eu nu consider folosirea TVA-ului ca fiind eficienta. Ganditi-va la urmatorul scenariu real: eu cumpar utilaje de 100,000 lei si platesc furnizorului 24,000 lei TVA. In trimestrul urmator cer recuperarea TVA-ului de la stat, insa firma de la care cumpar utilajele se acopera de cheltuieli si nu varsa TVA-ul in trimestrul respectiv. Astfel, statul pierde 24,000 de lei. Cate astfel de exemple exista in tara, cu bugete mult mai mari? Americanii folosesc un sistem mult mai competitiv. Ei nu au TVA. Firmele adauga la pretul de vanzare o taxa de vanzare care de obicei are o valoare de 6-7%. Aceasta taxa se imparte intre administratia federala, cea de stat si cea de regiune. Orasele mai pot pune 1-2 puncte procentuale, ajungand de obicei la o taxa finala de 8%. Aceasta taxa este initial colectata de firme si varsata integral la stat, indiferent daca firma are cheltuieli sau nu in luna respectiva. Sistemul American nu numai ca asigura un pret al produselor si serviciilor cu pana la 16% mai competitiv decat in Romania (24% – 8%), dar si un venit sigur la bugetul de stat.

Avem nevoie de mult mai multa viziune la nivel central!

This entry was posted in Doctoratul in economie, Patronatul Tinerilor Intreprinzatori and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *